nu datorită trecerii tale în lumea aceea
ci rămînerii mele aici
zece hectare pe care alerg
doar în vise
mai ții minte picioarele?
mai ții minte crema aceea căreia îi ziceai desfătare?
picioare ziceam eu picioare.

ne țineau gleznele
alergam zece hectare
ale noastre
acum ale mele
parcă trecerea nu înseamnă nimic

zicea vecinul de la 6 că are teren
la țară
îi ziceam că terenul e acolo de 4,5 miliarde
îmi arăta actele
nu laudă, ci sperietură era.

rămînerea e un joc
cîteva etaje mai sus
unii îmi zic să aplic
și cum doamne nu aș aplica măcar un plasture
ei zic să aplic pentru
pentru nu se poate aplica

pe zece hectare poți aplica doar ideea
de a putea
amprenta picioarelor tale
desculță o singură dată

și ce frumos mirosea dîra aceea
de viață!