Am aruncat cu fericire în toamnă
Peste frunzele pustii și-am descătușat
Copacii de povara iubirii a două anotimpuri.

Am inspirat aerul acesta ruginiu
Împreună cu gândul ce-l împărtășesc
Cu voi și cu iubirile voastre.

Am ridicat și așezat apoi
Duioseniile acestea aurii, cuminți
Peste sufletul meu pentru a-l încălzi
Până primăvara urmatoare.