cavalerul își ridică din praf armura în vreme ce
soarele privește peste umăr
bate o rază spre crângul cu salcâmi
care fluieră sub chiciură
peste secole de vifor și ceață
vor fi alte drumuri întretăiate, răscruci ale vieții
alte turniruri cu ochii semideschiși, alți învinși care
se lasă învinși de dragul spectacolului

don quijote nu s-a născut femeie
dar, în adâncul sufletului, asta este
pentru bărbat nu mai există de mult povești
la vremea când hambarele sunt goale primăvara
și firul ierbii răzbate greu și plictisit de moarte
doar câte un șoricel fugărit de mâță mai crede în aventuri

noi ne retragem în viziuni hiperrealiste
ne predăm resemnați destinul altor generații
murim cel mai adesea cu emoțiile deja consumate