Din tâmpla ta,
De sub creasta ei,
Unde cad și se pierd meteori,
Voi strânge noapte de noapte
Zvâcnirea cenușii din nori.

Primenită cu păduri și vânat,
Loviștea privirii tale auguste
Mă va urmări cu pas amânat
În căutarea speranței înguste.

Lacrima pe care o porți în vene
Cu dureri de nașteri eterne
Lovită cu piatră de cremene
Mă va aprinde o vreme.

După care,
În tâmpla ta stins,
Adâncindu-mă noapte de noapte,
Voi căuta pământul ucis
În adânc de priviri
Repetate.