nu risipesc lumina pe ispite,
nu-i murdăresc corolele de aur,
chiar dacă lacrimi de gene-s lipite
înfrunt stihiile ca un centaur.

în jurul meu minuni se petrec,
sunt privilegiată să le admir,
prin filtrul rațiunii zilele trec,
credința adâncă unsă-i cu mir.

știu, multe lucruri mai am de făcut,
pentru ca lumea să fie mai bună,
uneori mă avânt prin necunoscut,
luând cu mine datina străbună.

din sufletul meu speranțe au crescut,
vorbesc nestingherite la tribună.