agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-06-13 | | A plecat Începutul de la casa lui Pe cărare neumblată Pe rouă nescuturată Din Acum și Altădată Deodată… Din cuvintele în dodii creşte-n mine-un măr cu rodii/ Cu seminţe înmiite şi culori nebănuite/ Dorul vine, Norul trece, Infinitul mi-l petrece/ Precum ploile de vară/ Unde iar devine iară/ Se ţin ploile de mine/ Peştele-n ploaie… se simte bine... Mă întorc într-o covată Aluat de altădată Frământat în poala mamei Pus sub perne, la dospit Pân’ am revărsat afară-n Şoapta lină ce m-alină-n Clipa lungă ce m-anină-n Mierea dulce de albină… Dilematic, am oftat adânc, Jumătate-n Dilema Nouă M-am învârtit prin livadă Am atins un măr, un prun şi-un cais Am urcat în pat şi m-am trezit în vis… Din seminţe de credinţă cât o lacrimă de cer Creşte-n mine Infinitul, spre adâncul cu mister În Cealaltă Jumătate Invizibilă Nostalgia-i dă isonul unui cântec ca de mare Valul vine, valul trece, şterge-n mine o-ntrebare Şi în locul ei rămâne, o pădure din trecut Cu privighetori şi scorburi şi iluzii de-nceput Din Triptic Sentimental mi-a căzut de pe cal Marc Chagall… Câinele şi Pescăruşul de la Pescărie Au împreună cu Manechinul, o Pălărie Alta decât Pălăria Micului prinţ Care, după cum se ştie, era Un şarpe boa Care a înghiţit un elefant… Barca albastră de la Pescărie Acoperită cu o pânză albă Zdrenţuită de vânt şi de vreme Este casa unui Pescar, Prieten cu mine şi cu Câinele Alb Pe care-l vezi sub colacul de salvare El este tata câinilor albi De la fântâna cu cumpănă Pe care-i ştii dintr-o poezie Care nu sunt acolo, doar aşa, ca să fie Ci pentru că acolo este Ţara câinilor albi… Motto: Este tot atât de uşor să te înşeli pe tine însuţi fără să-ţi dai seama, pe cât este de greu să-i înşeli pe alţii fără ca ei să observe. (La Rochfoucauld, Maxime, 1678, nr. 115) “Oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, şi e obositor pentru copii să le dea întruna lămuriri peste lămuriri.” Ia cheia acestei realități şi vezi unde ajungi!... Constanța, Marți, 13 Iunie, 2023
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate