Îmi este dor de primăvara emoțiilor mele,
Când Tată, mă purtai pe umeri între stele,
Pe cărări de zori voioși îngânam pitpalaci,
Și hrăneam pițigoi cu fărâme dulci de colaci.

Îmi este dor de sentimentele limpezi ca râul
În jocuri de lumină creșteam și eu și grâul.
Îmi este dor de inocența dintre fericite buburuze,
De florile iubirii multicolore, mirobolante muze.

Îmi este dor să mă adun din rătăciri și spaime
La sfaturile Tale , înțelesuri înțelepte și calme
Eu nu recunosc lumea pierdută în monezi
Grămezi de sentimente - veri flămânzind în cirezi.

Mi-e dor de tine Tată și doare depărtarea,
În marea așteptării se tot schimbă culoarea.
Din junglă se perindă strigoii de vacarm
Și uit că viața are și un fantastic șarm.

Din forța ce mi-ai dat-o să fiu o luptătoare,
Am transformat tenebre - izbânzi de sărbătoare.
O ploaie de iertare mă izvorăsc din nori mereu,
Cu inima slăvesc lumina, dar de la Dumnezeu.

Spectacolul dorințelor e- aproape de final
Scenarii de împlinire în teatrul neuronal.
Adastă toamna în cămara sufletului plin,
Cu iubire curată lumea întreagă alin.