ziua dansează cu pașii
săltați peste
podeaua orelor
din când în când
deschid ușa prin care
se strecoară viața
în mine ca un câine
care-mi linge sufletul
în ochii lui licărește
o fericire mută surdă
și puțin șchioapă
orizontul se rupe de sine
se prăbușește în mare
sunt valul care
s-a smuls din pântecul
apelor și scâncește la
sânul speranței.