noi ne țineam
unul pe altul în brațe
să nu ne dezlege nimeni iubirea
nu ne doream nimic altceva
eram împliniți ca două întrebări
ce aflaseră adevărul
despre veșnicie:

un fruct cules
de buzele noastre flămânde
în livada sărutului

și-n tot acest timp
ne priveam umbrele
îmbarcându-se pe umbra unui nor
pe corabia pregătită să plece
spre îndepărtatele zări

știam, știam
că secera lunii
nu va mai tăia niciodată
vârful viselor noastre