M-am prefăcut, "fraților virtuali-reali",
după cum spune Mircea Cărtărescu,
în "Solenoid", sunt chiar altul și altul,
am păcălit lumea, nu mi-am dat numele real,
nu am dat poza să mă vedeți, am dat un desen
al fiicei mele de 12 ani, "Trei pomi iubiți" —
doi mari simetrici în stânga și dreapta,
al treilea mic pe mijloc, înverziți,
îmbobociți, cu ramuri întinse ca degetele

Nu mai înțeleg nimic, regret nesfârșit
că nu sunt copăcel, pomul din mijloc,
că am păcătuit cel mai mult în 2012

Pe lângă faptul că, slavă Domnului,
am recunoscut dedublarea și-am plâns,
n-am plecat totuși de Paști, în acest an,
imediat după aniversarea mea — s-a decis
faptul minunat că pot rămâne nou botezat
cu numele meu real, pierdut la nivel -20

Mi-am luat atunci adio de la toți
pe 29 aprilie, dar am fost întors din drum
chiar când plecam printr-o atingere
de Exit —
căpătasem ca Irinel
prin cerere nivel 100, nu 120,
din dorința să nu se mai facă troc de stele

S-a produs un "vot public", o excepție,
amintit zilele trecute și de Claudiu Toșa —
un act de reparație pentru că mi-am cerut
iertare ca Dragoș Vișan (Tulceanul)
pentru o obrăznicie de-a mea din trecut,
o schiță scrisă de mine-n 2012
cu prea mult zel pamfletar,
cu adresă și spre unii colegi,
trecuți însă cu numele preschimbate

Fusesem pe drept sancționat atunci,
s-a revenit în cazul degradării mele,
ca Dragoș Vișan am fost iertat de toți
am scăpat brusc de nivelul groazei -20,
apoi a mai întrebat live pe toți membrii
echipa conducătoare
(Radu Herenian, Bogdan Geană,
Liviu Nanu și Claudiu Toșa)
dacă ar fi bine să-mi păstrez și calitatea
de steluțar (să-mi dea ștafeta galbenă de la
Irinel Georgescu, cel ajuns jos, la -10)

Eu sunt, vă salut, je suis Dragoș Vișan,
rămân al vostru frate camarad
de la sfârșitul lui prier, de la Paști,
am fost nu demult,
până de Înviere Irinel Georgescu,
mult mai profund decât acum, lăudat, blând,
cu dezinvoltura unui boem poet,
steluțar foarte admirat,
cu multe texte recomandate
de Bogdan Geană
și ceilalți,
dar nu mi-ar fi ieșit
vreodată chestia
dacă aș fi fost legitimat ori întrebat
cine sunt eu de fapt, de ce mă ascund mereu

Ca Dragoș Vișan, astăzi nu lucrez la negru,
în subteran, nu am în grijă niciun bătrân

Încă nu sunt legal, pe acest an,
nu mi-am schimbat cartea de identitate
de la ziua mea, de-atunci,
după 26.04.2023, trăiesc ca în vis,
poliția mă poate trage pe dreapta... oricând

M-a înștiințat banca din luna cireșar
că în această lună, a lui cuptor
dacă nu mă prezint să-mi reînnoiesc
datele, nu-mi mai dă niciun
salariu pe card, este de rău,
nu mai am niciun ban

Prefer să nu-mi mai schimb buletinul,
ca să-mi amintească marea fericire,
ochii podidiți de lacrimi,
oricine poate să-mi reproșeze ce vrea,
echipa conducătoare a Agoniei, numai ea
are dreptul să-mi comunice "gata",
în clipa următoare eu voi pleca