agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 291 .



buhuhu
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [batranutragator ]

2023-07-17  |     | 



tu și eu într-o alergare hipnotică. împreună cu mii de alter-ego într-un maraton print-un fluid
ca bulele de sifon ridicîndu-se dinspre fundul paharului spre suprafață doar că suprafața asta e undeva departe și noi nu ne ridicăm doar alergăm cot la cot fără să ne dăm seama că de fapt o facem
unul către celălalt, unul pentru celălalt.

sunt buhuhu în cap, sunt luminițe speriate care se așază blînd ca liniștea morții peste cîmpul de luptă, cînd plouă mărunt și picăturile pictează pătrate albicioase pe iarba roșie, o ploaie geometrică.
buhuhu este și frica ta de apropiere, ca atunci cînd eram mic și simțeam fiorul acela cînd treci noaptea
pe lîngă cimitir,

alergăm și o duioșie continuă se prelinge pe pielea noastră în locul transpirației,
aerul se înfășoară în fuioare apoi în cozi interminabile din păr multicolor iar hipnoza ascunde
ghearele din capătul acestor cozi.

o mînă învizibilă îmi șterge fața transparentă. iată oasele feței mele, oasele de sticlă prin care se văd procesele, mecanismele, felul în care fiecare celulă înnebunește de atîtea culori deviante și zîmbetul meu arată ca după ciocolată amară cu mentă și căpșune, ca după tratament și vată în nas.
indescifrabil.

o durere de spate care trece cu una de măsea. alergarea continuă și noi suntem tot mai transparenți, pînă devenim invizibili, e mai puțină durere așa.
dar ca în în orice proces adiabatic, e doar o iluzie, durerea rămîne constantă.

nimic nu poți plăti cu singurătatea. în mintea ta albă, vastă, ca înconjurat de un perete care nu se mai termină, ești ca sunetul muzicii înecîndu-se în picăturile de ploaie. și viața ta e o reacție în lanț
ca exploziile de artificii și părerile de rău după, te consumă și te bîntuie

și tot ce se alege din asta e poate un hippiot întîrziat ce fumează iarbă așezat pe o piatră lîngă
mormîntul neîngrijit. îți pronunță cu greutate numele. te întreabă cu voce joasă, hîrîită, ca un fierăstrău care trece prin braț, lăsîndu-te fără îmbrățișare, dacă ai trăit cu adevărat.
te uiți în ochii lui și vezi groaza că poate are dreptate.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!