Ca o clepsidră zadarnică
Nemaiîntoarsă secundă
plantez secundă cine vrea
poate un colecționar
hai cu toți spre cerul
pentru albastrul unui copac
planetă ajunsă la înțelepciune
văg oameni care se chiamă
muguraș de plantă
pe cale să dispară
Doar norii obosiți cărând
atâta apă
trecând mereu un țărm
purtați ca de-o aripă.
Așa și eu plec după
pierdutu-mi noroc
care sigur n-a plecat
de pe această planetă
Lume tu ești nehotărâtă
față de boțul acesta
de pământ care-și face
datoria de un miliard de ani
tot rotindu-se
eu rămând așteptând
în valurile de oameni
care trec pe străzi
leagănul etern care
pare că-și petrece
timpul crezând în soarta lui