Sosesc de nicăieri prin gări,
Cu trenuri care vin să treacă,
Frumoase coborând pe scări,
Amoruri care vin și pleacă.

Își duc cu grație bagajul
Pe scări înalte la vreun tren,
Cu evantaie-și vântură mirajul
Adolescenței fără fond de ten.

Oftează și așteaptă pe peron
S-apară prinți din piatră seacă,
Sub umbreluțe stau planton,
Amoruri care vin și pleacă.

Și de nu vine prințul s-or urca
În alte trenuri, alte scări înalte,
Să-l caute, oftând, altundeva,
Pe alt peron, în altă gară, poate.