agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-07-25 | |
O să te cheme-n paiele de aur
Să te-nvelesc cu brațul, ca pe-un plaur. Ce te-am cules, ești, sub sperietoare? Mult temător, în razele, cu soare. Mi te voi face, trunchi târziu, de laur! Căci, te găsesc amnarele de faur... Cu lacrimi mari, te-ating, în carnea moale În pulpa ochiului ce mă prăvale Ca pe-o frântură tristă, răpitoare... Iar când fântâna te va alunga, picioare Fiori necunoscuți, din muri, pe muri Mă văd părinții, doi copaci chiaburi Cum vând sărut, de tu mai treci, prin vale... Căci mâna mea se farmecă, tincturi Ce mă mai ard în mușchi de lut, și-n cale Ca și cum boii trec, din nou, sub vale Să-mi lumineze bolul gol, lămpașul Că-ți port, îngenuncheată, arpacașul Trec vânzători, de os - să vândă-n țol Din anii vechi, ce-i prind, sub pețiol Cu lacrimi o să-mi spăl, de ochiul gol. Cu flori de mai, ce zac, fântâni de țol. Îngenunchiați și mari! Dar clopot nu e Să-ți spună de am sânii, sub gutuie Cât o planetă de risipă-n goale Femei ce-mi stau, de dadă și de țoale. Firimituri de apă se prăvale La mine în virtute, principale... În spatele fântânii, vin, emoții Te pun pădurii stavilă, saboții Ca și cum, din stele, ies roboții Să ungă cu tinctură, apa roții Până când fură ape, iată-i, hoții. Rochiță visătoare stă infirmă Nu dai doi bani pe nasul meu de firmă În tușă blândă, ca și o mătușă Prin ușă-naltă, ca o corcodușă Să te întorci, să lași, la altul, cârmă, De pe vapoare, lunile-s pe sârmă. Te ung cu lapte, eu te ung în mine Cu flori în lapte și cu unt de-afine Ca să îmi `deie rochia mult ninsă În patru colțuri, văi de plită-încinsă Nerisipiri, ce te aduc, broșuri Îți scriu meniuri, necunoașteri, muri Miresmei de mireasă, ce se duce Când lacrimile ei se pun în cruce Să mă oprești, în ploaie (stânjenelul) Și să descoși, din scorbură (cu telul) De-am judecat, din anii mei, de post Dar un sărut se duce, pe din rost... Trei kilograme-opale, cât o lume De trei ficioare, goale, după nume. Sub panglici stă un soț, greu numa-un prost Ce mai e azi, e, azi, derviș de ost Chiar dacă fete trec, săraci, în rost. Ce mai e post, ce-a fost și nu e post... În toate, eu mă rog, spre adăpost Când n-am vărsat din apă, tot ce-a fost... Cu degetele la picior, renume De trei ficioare, goale, după nume.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate