e timpul să investesc
și în mine, îmi spun
până acum totul a fost
în numele poeziei

îmi fac inventarul
atâtea părți din mine lipsesc
atâția ani am pierdut
atâtea cicatrici, atâtea găuri adânci
atâtea răni care încă
mai sângerează
atâtea absențe, atâtea doruri
și doar o umbră

hm!

merg la farmacie
cumpăr o pungă cu medicamente
degeaba, niciunul
nu-și mai face efectul

ce-am pierdut, nu mai pot recupera
ce-am stricat, nu mai pot înlocui
ce mă doare, nu mai poate găsi alinare
ce-a murit, mort este în mine
ca un mormânt pe care-l port
pretutindeni, chiar și în vise

ce să fac?
nu mai vreau
să-mi cârpesc viața
cu poeme!

și totuși
un poem cu glas de copil
și-un poem cu glas de femeie
mă opresc să cârpesc cerul
cu sufletul meu