dar tu
despre foarte multe lucruri din viața ta nu poți spune nicio lețcaie
le strângi pe toate între pleoape și coșul pieptului în
beciul plin de cotloane de care nu te paropii
unde îți faci cumpărăturile și îți aranjezi hârtiile de la birou uneori în același timp
ca două fotografii suprapuse la developare

unde pentru a ajunge să achiți plimbarea asta printre galantare
trebuie să traversezi intersecția din centru acolo dela facerea lumii
culoarea roșie este un claxon nervos din beciul vecin care brusc
îți reamintește că trebuie să sari (să tresari?) prăul
din piatră în piatră
pentru a ajunge să pui cumpărăturile pe bandă
să le îndeși apoi în pungi după cum îți bate inima
și pentru că pe nimeni nu mai sperie astăzi o jumătate de braț
apărută din neant în lumina de neon a casei de marcat
întinzi din confortul conului tău de beznă banii adică
din fotoliu în care te-ai așezat de când părinții s-au iubit o clipă
cu tălpile ridicate la nivelul șezutului
(cum faci de obicei)
ca să nu îți reteze prăul rece gleznele

în drum spre acasă
continui să privești spre soare prin chepengurile din spatele panourilor publicitare
sau al frunzelor sau al oamenilor sau uneori al perfuziilor

în drum spre acasă
pe încurcatele căi neuronale ale creierului
schimbi poziția plaselor adică testezi realitatea să vezi dacă nu cumva e vis
mi-a zis mie cineva, îți zici, în vis nu îți este niciodată frică
în vis îți este întotdeauna teamă moment în care reapar cotloanele
te apropii cu pungile mișcând umerii de un cotlon care ai tu impresia că le cuprinde pe toate
& cu oleacă de telepatie modelându-ți surâsul cu
puține coincidențe poetice fabricate de sufletul tău (sunt momente în viață când
se cade să folosim acest cuvânt: suflet) le vei înfrunta
îți propui îți promiți îți prospui
atunci o voce îți spune
nu îți fie cuvânt de neînțeles apropie-te
nu mușcă

dar tu
știi și totuși te apropii de cotloane precum o face punctul A de punctul B în manualele de mate
știi că este posibil să dureze o veșnicie
știi despre foarte multe lucruri dar preferi să nu mai spui nicio lețcaie
îți lipești leucoplast pe gură sau ești martoră când ți se formează buzele (totuna)

întins pe spate
privești prin chepenguri pungile luate de vânt