agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-08-14 | |
era noaptea în care am uitat cine sunt, cînd pînă și din dalele
care pietruiesc centrul vechi ieșea dragostea ca un drog care face timpul să stea pe loc, pînă și șobolanii erau beți și, ca în filmele alea cu transe, dacă atingeai un om îi vedeai trecutul și viitorul, dar cel mai important îi vedeai prezentulul și le dădeai dracului pe celelalte mergeam cu tine de mînă, înaintam prin mulțime cu greu ca împotriva vîltorii, și zîmbetul tău se prelungea în zîmbetul meu cum corpul tău se termina cu al meu și cînd am scos amîndoi limbile în același timp, am simțit că am fost ca eminescu, lovit de săgeată kamadeva, zeul indic mi s-a arătat întruchipat în forma ta și am știut că te voi săruta pînă voi avea un nume vocea șoptită a nopții constrasta cu amalgamul de zgomote de oameni fericiți și beți, cu crîmpeiele de muzici amestecate într-o cacofonie sonoră care îți izbea timpanele ca o duzină de ciocane pneumatice vocea șoptită a nopții ne vorbea despre noi și uneori ne confunda pentru că eram unul, unul și aceeași și la picioarele tale străzile făceau valuri ca marea ne-am așezat la o terasă și scaunele erau din nisip și toate reclamele luminoase mimau răsăritul unei mari iubiri o iubire care n-a fost niciodată între noi pentru că ontologiile noastre sunt diferite eu rămîn întotdeauna singur în iubire ca un soldat care și-a pierdut camaradul, plutonul, războiul umblu și acum pe străzile fascinației de atunci și vîntul mătură peturi goale ca pe niște frunze căzute de pe oameni am votca asta și mă rog la ea să aibă gustul tău dar are gustul singurătății și pierzaniei am votca asta și aș vrea să aibă gustul tău, zeul indic dar scaunul pe care stau e făcut din nisipul deșertului o plajă imensă, mult prea mare să ajung la marea în care îți înmoi picioarele zarul arată mereu cinci, cinciul care înseamnă nu un aurolac doarme pe treptele unei scări în brațe cu un cățel și cred că e mai fericit decît mine mai beau o votcă și încă una, mi-e frică să adorm presimt că în noaptea asta or să-mi crească enorm unghiiile pînă îmi vor intra în ochi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate