Canicula materia apasă
Şi noaptea, dată firii spre răcoare
Sub pături de năduf atomul doare
Şi iadu-n toate şi-a zidit acasă.

Făcută zarva vipiei să car e
În pielea zeama visului ce-şi lasă
Şi cald infernic poartă în grimasă
Ţinutul îngeri de-ntuneric ce-are.

Doar luna pală-i bulgăr de zăpadă
ÃŽn basmul ce mi-l spune un moÅŸneag
Adus din ierni din sobei guri să vadă.

La mijloc vinul se cuprinde vag
De altă arşiţă a da dovadă
Doar primăvara prinde-n bine cheag.