Păşind în piept lumina mă respiră
Când întunericul în gând nu taie
Precum din prună apa-n vâlvătaie
Când la măsea mai trag o grea satiră.

Aud în mine vis şi se-nvăpaie
În noapte stelele ce se nuntiră
Pe cer teluric sub divina spiră
Pe care urc o rugă-n mut de foaie.

Când raza s-a zidit lăuntric bine
Tu poţi veni cu haina blândei morţi
Şi să mai ai peniţa sacră-n tine.

Să scriu un giuvaier ce-n basm să-l porţi
Acolo-n liniştea de pe retine
Şi veci să fie ai poveştii sorţi.