Mi-e dor de mine, mamă, vis de verde
Tu sânul tău îţi varsă-n cupă, bându-l
Să uit că azi mi-e alb în plete gândul
Adu şi şoapta că vacarm mă pierde.

Copilul din lăuntru căutându-l
ÃŽn ale amintirilor lacherde
Să-mi dai acolo braţ să mă dezmierde
Că umbre-n pielea mea şi-aşteaptă rândul.

De plângi, măicuţă, lacrima-i curată
Şi a-nprunci mi-e fără de păcat
La pieptul tău tu calea îmi arată.

Mi-e toamnă, frunza-n brâu mi s-a uscat
Mai naşte-mă că moartea vine-ndată
Doar la statuie-i timpul aruncat.