casele dispăreau asemeni oamenilor
sub țărmuri de durere,
în orașe se adunau lacrimi,
străzile se scufundau în moloz,
timpul se pierdea în ruine,
orizontul se clădea
pe noțiunea clasei proletare,
lumea accepta tăcerea
în paradisul opac,
Dumnezeu se exila în iubire.