te-aștept de-atâta vreme

captiv în adâncul

amintirilor prețioase

precum minerul

în mina prăbușită a dragostei

însă tu ești precum Luna

de pe bolta cerească

frumoasă, strălucitoare

şi de neatins

o insectă pusă cu grijă

în insectarul nopții

fără ca ea să mai zboare

spre floarea inimii mele

și cât de mult mi-aș dori

să-ți dezlegi vocea de lanțul tăcerii

să-ți simt briza proaspătă a cuvintelor

să mă hrănești cu cântecul izvorât

din inima ta fără margini

să-mi umpli fântâna tristeții cu bucurie

și să răsară lumina

din rădăcina întunecată

a viselor mele!