"O mal! mal-u-le"; strigai curajos
în sublimarea ta
ancorat în viața altora, aspirator
de bucurii nedrepte. Tot timpul.
Tot timpul ascultai armonii de pulsuri
cum rod în făr'delegea creierului
un vierme colectiv, liniar.
Tot timpu' îl călăreai în armură, mag
palid de durere.
Tot mai des presimțeai tăcerea unei sfere
divine străbătută de anelid.
Sinestezic, și, cinematic vis sentimental
purtai cu jind în fuga râmei.