Concomitent cu înaltul adâncul
În pas de dans se întinde
Între două mișcări.

Urlă, țipă, zvâcnește
Undeva în tensiunea cu care
Spații își destinde din pupila luminii
În care devine literă, simbol și însemn.

Dintr-o dată întregul apare suficient.

După aceea, concomitent,
Ca alt înalt din adânc
Iară mi se întinde.

Cineva mă apelează incongruent.

Diferența dintre nedesăvârșire
Și cealaltă tăcere e operare a
Corzilor vocale cu unguent.