nimic nu te mai poate răni nici lipsa de dragoste a bărbatului
nici tristețea unui vers nici luna
ești doar un angajat al timpului căutând alte chei de înțelepciune
nu vei ști niciodată ce va fi a doua zi
știi doar că acest moment este invulnerabil ca un mort
că dragostea e mereu negociabilă iar tu un veșnic călător pe-o sărutare

cineva vinde ziare cu historia celor care trăiesc după pofta inimii
întotdeauna se întâmplă aceleași lucruri
trec aceleași trenuri un poet moare ca orice om
în spatele fiecărei realități există o alta un teritoriu cu obiecte străine
unde intră ploaia și simți timpul cum bate din aripi în pielea ta

când totul pare să moară în jur doar noi rămânem vii
cu poveștile noastre cu cheia fricilor cu indiferența și ura
și luna care strălucește sus albă și fără pete