"Spicul necopt poate fi digerat repede!"
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Mi-e teamă de gândul albastrului crud
Ce-aruncă necoapte nuanțe ucise,
Priviri călăuze spre sufletul ud
Urmează o cale greșită de vise.

De ce n-am curajul s-ajung la senin,
Să strâng între unghii dorita visare
A clipei măiastre și apoi să mă-nchin
Culorii divine ce-n lacrimi mă doare?

De ce n-am curajul?... Mi-e teamă și plâng,
Mă chinuie-n gânduri o neagră demență,
Aș vrea de pe lespezi acum să mă strâng,
Să trec un haiduc peste adolescență.