am închis singurătatea cu argintiu zăvor,
stau cu luna la povești pe-al nopții pridvor,
îmi transferă în suflet visuri siderale,
îmi răsfață inima cu dulci iubiri, regale.

îmi place s-o privesc, să o admir,
cu trena înstelată și fină de cașmir,
atingerea-i caldă o simt pe obraz,
mâinile ei au străluciri de topaz.

în lumina pură să cred mă îndeamnă,
generoasă îmi oferă surprize de toamnă,
îi venerez tandrețea și blândețea,
pe chipul ei se reflectă noblețea.

cu grijă maternală luna mă veghează,
întreaga mea ființă se înseninează.