cu nasturi de rivotril și pui diazepam omului de zăpadă
în loc de ochi și o pompă vaginală în loc de nas
soarele răsare în altă parte aici e veșnic noapte și nu mai dormim în pat ci pe perdea
în așteptarea a ceva care face orezul cu lapte să semene cu orezul cu lapte
nu a orezul cu sînge

în lipsa ta am îmbrățișat o cale ferată și am așteptat trenul să sară peste mine
dar tu și trenul pare că ați complotat împotriva mea și am crezut într-o stea căzătoare
și m-am izbit cu capul de asfalt să nu mă gîndesc la tine
m-am jucat cu mormolocii dintr-o baltă am sperat că un satelit o să-și piardă traiectoria
să cadă peste picioarele mele să nu mai vin la tine

dacă mă întrebi din ce e compusă memoria mea, trei copii imaginari
unul dă cu carbid, unul fură cireșe, al treilea e atîrnat într-un cui ca un tablou
la care nu se uită nimeni și nici cumpărat nu e, o plăcere de plastic cu tricou de firmă
de fapt memoria mea e ca o rîmă tăiată în două, fiecare merge mai departe
în viața mea nu există ace, nu ai ce coase, în viața mea păpușile-s de smoală

pînă și focul poartă o mască, să nu-i fie recunoscută caldura, că așa e la neiubiți
becurile se sting în apropierea fluturilor și uneori te întrebi
cam cît de mare poți scrie pe deșertul tău te iubesc
încît să fie văzut de pe lună