și ce binecuvântare este foamea

doi munți, nu ne putem atinge, dar
continuăm să creștem de parcă cerul ne poate ajuta,
și
razele
incredibil de utile, ca niște cuțite de buzunar
deschise cu o singură mână, taie cordonul,
în somnul nostru
născuți
din nou, păsări cu mușchi pectorali puternici

pentru a merge înainte împingem aerul în spate

pe cer, brațele noastre sunt, văi între nori, unde
iarba dulce crește și râurile roșii curg, ca tunetele,
orfani uitati
vânturile plâng noaptea,

ni se interzice gravitația

și ce binecuvântare este foamea