cînd scrii o poezie e bine să o ascunzi
să o caute căutătorii de poezii
e la sertar vor spune
doar tu și poezia ta știți secretul

să fie o poezie tăcută
pitită în sine fără farmec și fără dorințe
o poezie resemnată docilă
să dorească cititorii să o revigoreze
să o strige ”poezie! poezie!”
să arunce fărîmituri cînd treci
cu speranța că ispitită va ieși
tu să murmuri în gînd
”stai acolo plăpîndo, lasă ispitele cititorilor”
și numai atunci cînd din neatenție
sau toropit căzut oboselii
slăbești lesa trecută pe după inimă
numai atunci să scoată un sunet mărunt
să scape o lacrimă