în lumea mea de încercări copleșită,
eu vreau să fiu o oază de speranță
deasupra mea lumina desăvârșită,
mă ajută să stau de rele la distanță.

sunt haruri ce creează artă și măiestrie
și lumea mea se înfrumusețează,
chiar dacă viața nu-i mereu o bucurie,
oamenii în lumină trăiesc, înaintează.

sunt nopți în care și eu stau de veghe,
susținută de lună, de serafice stele,
în oceanul cunoașterii mai cuceresc o leghe,
acolo unde valurile nu sunt rebele.

demonii întunericului să-i știu în zeghe,
închiși după gratii țintuiți de zăbrele.