ÃŽn trupul meu,
înfiptã e sãgeata unei apuse primãveri
ce-a rãspândit în sânge,
ireversibil,
iremediabil,
otrava dorului adânc de-a-nmuguri
în necuprinsul de cuvinte.
Pãşesc în mine cu sfialã,
cu teamã,
cu grijã sã nu ating nici rãnile cuvintelor,
nici lumina ce le acoperã ca un veşmânt.