agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-02-03 | |
Tu ai plante, în cuvinte
Iei un strop de roiniță, câțiva lujeri, cu flori albe, și mă ungi pe tot trupul Ca să nu mai îmi fie frig sub duș Dacă apa e anatemă prea singură Și să îmi rămână pielea ca de sub ulei de măsline presat la cald Perna e caldă De ce să nu fie măslinele calde cu Iisus și să îl scoată din Grădină afară Să meargă cu pasul lui lin, din nou, prin Egipt În sandalele roase, de piele Și cu frunze de nuc îmi pui părul umed, până la picioare să luceasca Ca pana corbului Apoi Cu puțin lapte, mă ungi pe nas, Pentru că mă iubești, mult Și atât Zâna se zbate, în lapte Are picioarele lungi Se îneacă Apoi, chiar se îneacă Își suflă cu o batistă cusută cu numele ei, de fapt, nasul, dacă îl are (Eu cred că nu are) Între aripile ei deschise, te zbați tu Îndrăgostit Și ce faci, cu mâinile, ce tot faci, între aripi deschise, cu inelele puse în vârful mâinilor tale, de o încălzești Cocalar și aurar, meșter mare, las-o pe Ionuța, urlă șarpele răscolit, dintr-o femeie străină, Jupiteriană Crezi, tu ai plante, încă, în cuvinte Iei un strop de roiniță, câțiva lujeri, cu flori albe, și mă ungi pe tot trupul Ca să nu mai îmi fie frig sub duș Unge-mă, și pe mine, ea știe, cealaltă te bate, Căci toată înțelepciunea se cațără într-o alonjă subțire și prelungă (mereu înspre infinit) Infinitule, dragule, cine ești, soarele, ieși pe ușă afară, să intre acela Care și-a lăsat picioarele pe pernă, chiar ieri Neputință, păsări sunt prinse înăuntrul pernelor sunt curate și fac sex cu picioarele lor subțiri și sunt ciudate E un mix O manea Un fel de manea Eu, de pildă, vreau să facem împreună numai îndrăgostiri, mult, te doresc, numai sticksuri sărate și peretele de sticlă te simte Neputința zace acum pe un picior frânt în două Căsătorește smântâna pruncilor Ochiul inimii mele te vrea Te visează Apoi, urmează ca într-un gând liniștea cosmică Prea multe picioare, în lume, prea multe dezmățuri care se plâng cu lapte de bivoli Un fel de Tudor Gheorghe sau Iisus plânge cu mâinile aruncate și lipite pe fereastră furiei lumii Atâta liniște, taci, Iisus, Prea multe lumi dezgolite Eu te iubesc, mult, mult, între atâtea păreri...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate