Pupila arzãtoare a zilei
conturează ieşiri din infern,
îmbrãţişãri
şi însetãri
de aur nestrecurat prin filtrul
vorbelor de lemn.

Pe drumul neumblat al secundei de-acum
vin mierlele naive,
neştiutoare
nici de februarie
şi nici de gerul inimii,
iar mâna ta
mângâie în neştire
lutul rãmas
în urmã,
în somnul cufundat
în luntrea lui Charon...

Ce alergare, ce nebunie spre curgere începe pretutindeni!

Doar mie
mi-a pus dimineaţa
jugul liniştii tãioase pe umeri?
Doar eu port crucea de ger a mierlelor?
Cât de naivã sunt!
Cât de neştiutoare sunt de februarie!
Sunt doar o ramurã ce trece legãnatã în luminã!