Se-aşază-n gânduri trecerea de vreme
Şi pielea ta de-atingeri e bătrână
Din noi un fum de noapte-o să rămână
Copilului de umbre ce se teme.

Şi azi, ţinând creionul cu o mână
Pictez biserici pline de-anateme
Aştept cuvântul magic să mă cheme
Ce poezia încă îmi amână.

Cu braţ adus pe umeri cu povară
Femeie încă-n foaie te alint
Visând secunda basmului avară.

Şi în a cugetării labirint
Seminţele cunoaşterii gravară
Dar ne alegem doar cu zări ce mint.