poverile asprelor ierni
le ducem cu greu;
unul strănută,
altul sughiță,
parcă, un miros tăios de insecticid
a năpădit străzile.

privește cum printre
cojoacele de frunze uscate ale Dochiei,
dalbii ghiocei ne-alintă!
o rază de soare
reflectată pe zâmbetul tău,
îmblânzește privirea-mi.

rândunelele se vor întoarce
la vechile cuiburi?
printre narcise și toporași,
se vor zbengui fluturii?
pe câmpiile-nverzite, vom auzi
chiotele de bucurie ale copiilor?

când prima scânteie de căldură și prietenie
va-ncolți în inima ta,
și simțirea-ți va fi dezghețată
la focul iubirii,
atunci,
primăvara va țâșni, ca un șuvoi,
din sufletul tău.