Ni se despart viețile azi
Și-așa va fi, de-acum, mereu,
Dacă-n tristețe ai să cazi
De vină sigur nu sunt eu.

Acum, la ceas de despărțire,
Te-ntreb ceva, că nu e greu:
Mai știi cine ți-a dat iubire?
Să știi, iubito, n-am fost eu.

Nu am fost eu acela care
Te-a învățat zborul curat
Și nici acel ce din născare
Numai la tine a visat.

Naivul care te-a iubit
Să știi, iubito, n-am fost eu,
Profesionist la părăsit
Aș vrea să fiu, dar este greu.

Tu crezi că eu am fost poetul
Ce se ruga la Dumnezeu
Să-i dăruiești tu alfabetul?
Să știi iubito, n-am fost eu!

Eu nu te-am căutat deloc,
Nu te-am dorit și nici visat,
N-am mutat eu munții din loc
Să pot intra la tine-n pat.

Nu am fost eu îndrăgostitul
Care dormea la ușa ta
Și care te-a-nvățat iubitul,
Precis a fost altcineva.

Mai cade peste cimitir o seară,
Mă iartă că-ți apar în vis
Să te întreb din nou, a mia oară:
Cu ce-am greșit de m-ai ucis?