Am obosit şi-mi tremură genunchii,
şi mi se -ncercănează inima deodată,
când ştiu că port în mine toţi străbunii,
dar mai ales pe mama şi pe tine tată

Şi parc-aş vrea să-mi reînvie soarta
să fiu copil din nou în primăvara voastră
dar se închide după mine poarta
şi o magnolie se scutură-n fereastră

Nu ştiu cum vremea -n lume se îngână
şi lumânări se sting în cruda veşnicie,
ştiu că m-aşteaptă patul de ţărână
dar simt părinţii cum în mine reînvie

În trupul de ţărână sfârtecată,
vreau sângele-mi izvor şi inima de piatră,
vă port pe amândoi în mine deodată,
adio, mama mea şi-adio ţie, tată !