agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2024-03-30 | |
... la acest eveniment unde
mă așezasem cuminte în spate, după atâția ani nu mă mai recunoșteau, credeau că poate sunt barmanul venit să asculte și el, unii poate că-și imaginau că sunt trimis de sus atât de cuminte și atipic stăteam neclintit, ascuns după anii ce-au trecut ca autobuzele prin autogară. Pentru ea venisem nu pentru ce spuneau acolo, voiam să văd ce bluză mai poartă, ce pantofi, dacă avea rochia vie sau moartă sau între, cum îi stătea părul, să-i văd oasele pieptului, degetele, chiar să fi vorbit acolo un prorooc nou născut, venisem să văd cum îi stau nasturii dacă mai poartă rochie cu nasturi în față, îi cunoșteam bine, să-i văd sprâncenele, ștrampii, claviculele, mă bucuram că lumina era bună, puteam să-i văd ochii din miere de brad. Nu mă stia nimeni așa deghizat în cei 12 ani trăiți la plata cu ora, și-a venit ea și-a ascultat și toate câte am spus că vreau să le văd le-am văzut și le-am recunoscut, când s-a terminat s-au îmbrățișat s-au pupat, a urmat o degustare de rozeuri la care n-am mai stat. Când am plecat a început a furtună, a fost Mihai aici am auzit de pe scări, apoi mă țineam cu greu să conduc printre linii, și ușor mă gândeam la oasele ei iliace și la palmele mele pe volan.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate