Aripile ei formează un potcap
în lumina scânteietoare și
ochii ei lăcrimează
în cerneala albastră a zorilor
și a izvorului primăvăratic,
în timp ce ea își caută echilibrul
în leagănul naturii.
Își ia zborul și iese din
tunelul nopții
pentru a ajunge din urmă
păsările libere,
acele păsări care nu cad
niciodată.
Părăsește imediat grădina
pentru a lupta, în lumină,
cu vântul iernii trecute.

Poezie de Marieta Maglas