Pe strada Luminii orice e posibil,
Visele stau îngrămădite într-un tomberon,
O furnică roșie știe un pasaj secret
Spre bucătăria unui restaurant chinezesc.
În Valea Plângerii, ploaia nu vine
Decât atunci când oamenii
Se spală de păcate
Și nu mai cer nimic din cer.
Pe bulevardul Primăverii,
Oamenii merg să joace la loto
Cu speranța că numerele
Au milă de ei.
Muntele Tăcerii e evitat de turiști,
Aici priveliștea nu e instagramabilă
Și parcă nici pădurea
Nu te lasă s-o pozezi.
Râul Albastru duce cu el speranțe,
Le varsă în Oceanul de Iluziii,
El așteaptă Uraganul Eva
Ce va distruge Tărâmul lui Adam.
Pe strada Luminii scriu aceste rânduri
Cu gândul că totul
Are un început fără de sfârșit.