micuțule Ben

de fiecare dată când prinzi apusul
nu îndrăzni să-ți promiți răsăritul
pentru că viața e o îmbarcare
pe naveta endurance
în speranța că ne va ierta cineva
pentru binele nefăcut
să nu-ți dorești lucruri mari
memorabile
ele răsar ca floarea câmpului
când suflă vântul ea nu mai este
nici locul în care a stat
nu se mai cunoaște

nu încerca să fii om
de pe o zi pe alta
moartea e un îndreptar ortografic
unde se spune negru pe alb
că viața ta e o cratimă necesară cînd vrei să scrii prescurtat
dumnezeu

nu știu dacă e potrivit
să-ți vorbesc tocmai eu
cel care ți-a înghițit din greșeală
lumânarea de tort
să-ți pui încrederea în lucruri mici
dacă marile așteptări sunt rezervate
până la urmă viața înseamnă mai mult decât
să te naști pentru ca alții să aibă la ce să se întoarcă acasă
ori să dai naștere altora pentru ca tu să fii
fericit că cineva îți va duce mai departe numele carnea și cartela prepay
cât a trăit Van Gogh a vândut un singur tablou
iar dacă asta ți se pare puțin important
adu-ți aminte că ușa pe care-a plutit Rose
în Titanic
s-a vândut la o licitație
cu cinci sute de mii de lire sterline