Atunci, de Florii, în locul cel plin
De sfânta credință din spațiul divin.
Cu crengi de palmieri și inimi senine,
Strigau toți „Osana !” cu brațele pline...

Asinul Lui pașnic, prin gloate străbate,
Cu pași blânzi și siguri, purtându-L pe spate.
El poartă Speranța, ce-n inimi pătrunde,
Și-aduce Lumina pe toți să-i inunde...

Glasuri de slavă în juru-I răsună
Căci El e Trimisul cu Vestea cea bună,
Dar El chiar atunci știa dinainte
Tot răul ce-L paște, ce jertfă fierbinte !

Știa că din cei ce-L aclamă pe rând,
Spre culmea Golgotei l-or duce urlând.
Știa că treizeci de-arginți au în glasuri,
Și ei l-or împinge sub crucea-n popasuri.

Noi astăzi smeriți Te chemăm de Florii
Alături de toți peste tot să ne fii..
Ne rugăm să ne ierți de păcat, de-orice vină,
Și trist să ne speli orice urmă de tină,

Adânc să-Ți pătrundem tot harul suprem,
Doar pace și dor în inimi s-avem !
Pe calea Scripturii să mergem cu har
Și-atunci nu va fi înspre Cer vreun hotar !

Glen Ellyn, 29 apr. 2024