Pe val de timp corăbii către moarte
Ne poartă cu tenebra la timonă
Şi soarta-n proră are stea maronă
Călăuzind prin beznă omul foarte.

De piatră sub privirea de gorgonă
Mai este clipa, veşnicii să poarte
Urcioarele le are însă sparte
Sub cioburi vremea curge monotonă.

Eşti viu dar mult vestit în ţintirime
Deja ţi s-a zidit în frig cavou
Pe mâine-amurgul tău să îl exprime.

Când viaţa are încă ceasul nou
Şi lutul tău mai are agerime
Din ieri tu zaci lui astăzi în ecou.