Cu rododendroni înfloriți, precum cu raze de soare,
Ți-am împodobit orizonturile în care priveai dimineața.

Apoi, cu insolite desprinderi de insule imaginare
Îți alcătuiam îndepărtarea din care mi te căutam.

Ție, ca unui sâmbur, îți creșteau aripi din golul
Peste care te întindeai umbră în lumina din interior.

Fără întinderea florilor tale aprinse nu aș fi știut
Ce fel de sluțire desăvârșește începutul unui cuvânt.

De dincolo de marginea pleoapei care încă nu s-a închis
Îmi cresc irisuri mari de rododendroni ca un necuprins.