Te iubesc, un gând de lună,
Mure-n păr să-ți stea cunună,
De prin noaptea ce se-nchide
Stele-s mure, nopți toride.

Te iubesc și-un plin de raze,
Cu izvoarele, din oaze,
Îți aduc măslini să-ți cadă
Lângă floarea de la radă.

Și de-s floare, iartă-mi mila,
Lacrimi ce-mi lovesc pupila,
Tata să mă țină-n munte
Ți-o da caș, felii mărute.

Sărutări ce-s flori, în metru
La metrou sau la Sântpedru
În piață sau în curte
Prin tăcutele de iurte

Ce ne țin, ești alb la tâmple
Te iubesc, să se întâmple
Numai ție o săgeată
Ce-i din suflet, strămutată...

Zic bătrânele-n cătune
Alți feciori să nu mă-mbune
Pentru tine-s rândunică
Pe când coada-și se despică

Și de-ți află pălăria
Sau pieptarul, toată ia
Sufletul meu cald, de strajă
Pentru un sărut din vrajă.

Te iubesc, cu moartea-n păr
Viața-mi fie lună-n măr...
Niciodată alta fie
Decât pieptul meu, în ie.

Nu pleca, în lumi, cu mine
Trupul meu cel de afine
Fie-ți casă, fie-ți han,
Umble-ți florile șohan...

Și din raze, crească-n vină
O femeie alcalină
Ce te-adoră, de hârtie
Licur de bărbat, doar mie.