scriu pe whatsapp și e suficient ca să cred că sunt viu și că întâlnirea noastră este inevitabilă la fel ca apocalipsa sfântului ioan de o viață și mai bine te aștept ca să vii între timp spăl vasele aspir în living șterg praful de pe fotografii și tresar la cel mai mic zgomot ca un soldat ce trece prin câmpul minat când ai să vii am să te ascund în tranșeele celui mai frumos vis al meu toți zeii vor veni să îți sărute tălpile borring borring exclamă cititorul postmodern și aruncă pe fereastra trenului de navetiști poemul acesta nescris alerg după el atârnat de funii ca în filmele cu jet li până ce mi se pierde și numele și carnea și cartela prepay acum înțeleg că tu ești mina antipersonal și eu soldatul trimis într-o misiune sinucigașă spre dimineață trupul tău de aer îmi explodează în brațe și visul cu tot cu barba mea nerasă zac pe asfalt trecătorii mă privesc ca pe un drogat și sună la 112 salvarea claxonează și trece nepăsătoare precum măturătorul arab pe lângă zidul plângerii în rest totul e la locul lui universul dansează dansează și cititorul uitat în tren de parcă suntem într-un film de la bollywood