E doar o zi, pentru cei ce vor să miște bolovanul lui Sisif pe deal în sus, și pentru cei a căror bolovan se-ndreaptă-n sens opus, călcându-le încet vârfurile degetelor, proptite, aproape înfipte în noroiul ce le pecetluiește ziua, noroiul cel care ne alcătuiește ființa până la interioarele cele mai ascunse, secretele, iubirile, urile, sau alte noroaie sufletești de nepătruns, e doar o zi pentru tremurul osteniților de atâta împins, pentru cântecul fluturilor albaștri, pentru murmurul inimilor veștejite, pentru cei ce își pun suflul pe un raft înalt, de negăsit și își plâng sufletul pe-ascuns, în colțuri, în câmpi de maci, în ierburile înalte, în case cu obloane închise, e o zi fermecătoare.