e versul meu o lacrimă de floare,
sub razele de stele aurite,
ce povestesc de țărmuri nesfârșite,
pe care trec sirenele spre mare.

mai rog această noapte să rămână,
visul meu aripi să dobândească,
să stau la povești cu Luna stăpână,
pe sufletul meu- plămadă cerească.

să mai gust un strop de magie stelară,
să mai privesc un vals între luceferi,
priveliștea-i feerică- o bucurie rară,
lumini să pătrundă prin ochii mei teferi.

cum stau de veghe în al nopții turn,
mai scriu un vers pe zidul taciturn.