Am văzut prin pielea mea aceșți adulți
jerpeliți și bandajați de părăsire
și am plâns cu ei
eram negenerația noastră de nepăsare
eram România noastră fugară din orizontul roșu
eram bibliotecile închise în creiere epuizate
eram oasele rafturilor cu mușchi nehaliți de dorințe
eram România noastră fugară din orizontul alb
eram România noastră scursă pe Dunăre în jos
și vedeam centuriile trecând podul de la Drobeta
iar din depărtarea munților se auzeau doinele stafiilor
bocetele le-am auzit apoi până am năpârlit
Am plecat cu desaga de piele în spate la apus
am mers noapte de noapte ca un fugar îndrăgostit de nimeni
am mers ziua țanțos prin lumea bogată
peticit cu o piele ruptă în coate
pentru că eram România pretutindeni.